România industrială & logistică în 2026: piața crește, dar cheia rămâne viteza (și birocrația)
La Real Estate & Construction Forum – Focus on Industrial & Logistics Panel (BusinessMark), discuția a fost mai puțin despre „cât se mai construiește” și mai mult despre cum devine România mai competitivă ca hub regional: infrastructură, Schengen, predictibilitate fiscală, plus un posibil nou ciclu economic care ar putea începe din 2027.
Discuția a fost moderată de Ionuț Oprea (Publisher – Romania’s Real Estate Guides și Market Pulse Reports), care a ținut conversația ancorată în două întrebări simple, dar esențiale pentru publicul larg: ce anume face România mai atractivă pentru investiții industriale/logistice și ce o încetinește în mod real. În intervențiile lui, a revenit constant la ideea de „viteză” — nu doar viteza camioanelor pe autostrăzi, ci viteza deciziilor: autorizații, infrastructură conectată, reguli fiscale previzibile și capacitatea pieței de a livra rapid spații disponibile pentru companii mari.
8 milioane mp „clasa A” și un moment de prag
Andrei Jerca (Country Head România, GARBE Industrial Real Estate) a pus cifra pe masă: România e aproape de 8 milioane mp de spații industriale & logistice moderne (clasa A), pe o piață care a început „cu adevărat” acum aproximativ 22 de ani. Mesajul lui a fost unul de tranziție: „sper la un nou început de ciclu economic”, așteptat din anul următor.
Datele publice din rapoartele de piață confirmă pragul: stocul total a ajuns în jurul a 8 milioane mp în 2025, după livrări de peste 300.000 mp într-un singur an.
Infrastructura prinde viteză. Schengen a ajutat mai mult decât s-a văzut
Laurențiu Duică (Managing Partner – Industrial & Retail, Global Vision) a descris pe scurt sentimentul din piață: infrastructura „se mișcă bine”, cu un impuls care vine și din proiecte susținute european. Iar Schengen (frontiere terestre), deși „a trecut oarecum neobservat” în discuția publică de zi cu zi, a fost foarte benefic pentru fluxurile logistice.
În presa de specialitate, impactul Schengen asupra transportului rutier e descris ca unul concret: timpi de așteptare mai mici și predictibilitate mai bună pe coridoarele de tranzit.
La fel și cu A0: deschiderea segmentelor din centura de autostradă a Bucureștiului începe să schimbe practic logistica peri-urbană. Olga Melihov (Chief Country Officer, MLP Group România) a punctat direct: „A0 simplifică foarte mult logistica în jurul capitalei.” Iar deschiderea completă a semi-inelului sudic (ultimul tronson) a fost confirmată în 2025.
De ce „vacancy 10%” poate fi sănătos
Una dintre ideile mai tehnice, dar cu sens simplu, a venit tot de la Laurențiu Duică: un grad de neocupare în jur de 10% poate fi, paradoxal, un lucru bun. Motivul: companiile mari au nevoie uneori de ocupare imediată; dacă piața e „full”, se mută în altă țară.
Pe scurt: un stoc disponibil înseamnă că România poate răspunde rapid cererii, fără să piardă proiecte în favoarea altor piețe din regiune.
„Autoritățile frânează, nu accelerează”
Adriana Dobre (Partner, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL) a spus-o fără ocolișuri: în practică, autoritățile publice sunt adesea „o frână în calea dezvoltării, nu un stimulent”. Tema s-a legat imediat de ideea de debirocratizare: dacă infrastructura avansează, dar avizele și procedurile rămân lente și impredictibile, investițiile pierd timp și bani.
România vs. Polonia: decalajul se micșorează
Lucian Opriș (Head of Special Projects – Industrial & Logistics, Colliers România) a adus în discuție comparația inevitabilă: Polonia rămâne „motorul regional”, dar „în ultimul timp pierdem mai puțin în fața Poloniei”. Argumentul lui: piața poloneză, fiind mai matură, lasă loc ca România să devină mai competitivă decât era, iar spațiul de dezvoltare e încă mare — inclusiv pentru o posibilă „creștere accelerată”.
În rapoartele Colliers, 2025 apare drept un an de cerere record, cu tranzacții anunțate public aproape de 1 milion mp (iar în alte estimări, chiar peste acest nivel, în funcție de metodologia folosită).
Ucraina, Nordul României și rolul de hub
Olga Melihov (Chief Country Officer, MLP Group România) a legat următorul val de oportunitate de reconstrucția Ucrainei, care ar putea impulsiona dezvoltarea în nordul României. În paralel, apare tot mai des în discursul public ideea ca România să joace un rol de hub logistic pentru reconstrucție.
În panel au fost menționate și acordurile comerciale UE–Mercosur și UE–India, cu ideea că sunt benefice pe termen mediu și lung (mai ales prin efectul asupra industriei germane, unde România e integrată puternic ca producător și furnizor).
Din „ultima oră”, aici chiar există noutăți:
• Pentru UE–India, Comisia Europeană a anunțat în ianuarie 2026 încheierea negocierilor pentru un acord de liber schimb.
• Pentru UE–Mercosur, au apărut evoluții publice în februarie 2026 (ratificări în unele state Mercosur și discuții despre aplicare provizorie), însă procesul european rămâne politic și juridic sensibil.
Cu alte cuvinte: potențialul e mare, dar implementarea completă depinde de ratificări și pașii instituționali.
Panelul a lăsat o idee clară: România are deja „caroseria” pentru un salt (stoc aproape de 8 mil. mp, cerere puternică, infrastructură în lucru), însă motorul real al competitivității rămâne viteza de execuție: avize, fiscalitate stabilă, disponibilitate de spații, conectivitate.
Iar dacă 2027 chiar aduce un nou ciclu economic, așa cum speră o parte din piață, cei care câștigă vor fi cei care pot livra rapid — fără surprize birocratice și fără schimbări fiscale peste noapte.”
